RISCUL CONTRACTUAL: PRINCIPALELE REPERE CONCEPTULALE

<p>În articol sunt scoase în relief principalele repere conceptuale ce se ataşează problematicii privind riscul contractual. <br />Este fundamentată teza, potrivit căreia riscul apare ca un factor extern care tulbură echilibrul contractual anticipat la <br />momentul încheierii acestuia de către părţile contractante. De asemena, se menţionează că angrenajul pe care îl poate <br />pune în mişcare riscul în dreptul privat, plecând de la polisemantismul său şi ţinându-se cont de potenţialul acestuia încă <br />neexplorat, ar putea transforma ideea de risc într-un piedestal al întregii arhitecturi a dreptului civil. Nu în ultimul rând, <br />este formulată concluzia, potrivit căreia şi contractelor translative li se aplică regula res perit debitori, cu corectivul că <br />obligaţia de predare a fost considerată o obligaţie instrumentală, cu o pondere neglijabilă în ecuaţia riscurilor.</p><p><strong>CONTRACTUAL RISK: MAIN CONCEPTUAL REFERENCES</strong></p><p>This article reveals the main conceptual marks concerning the issue of contractual risk. It substantiates the thesis that <br />the risk appears to an external factor which disturbs the contractual balance anticipated at the moment of its conclusion by <br />the contracting parties. It also outlines that the gear that may trigger risk in private law, based on its polysemy and con-<br />sidering its still unexplored potential, could turn the idea of a risk into a pedestal of the whole architecture of civil law. <br />Finally, liberates the conclusion that all translative contracts are applied the rule res perit debitori with the specification <br />that the delivery obligation was considered an instrumental obligation, with a negligible share in the risk equation.