Strategia integrării economiei românești în Uniunea Europeană

<p>Confruntată cu existenţa unor dezechilibre macroeconomice majore, cu existenţa unor capacităţi de producţie învechite şi necompetitive, cu lipsa unei infrastructuri moderne, cu un grad scăzut de dezvoltare a pieţei factorilor de producţie, cu fragilitatea structurilor instituţional-legislative, cu o productivitate a muncii mult scăzută comparativ cu celelalte state din zonă dar şi cu deteriorarea factorilor naturali prin aplicarea de-a lungul timpului de măsuri antiecologice, cu lipsa unui sector bancar şi de asigurări extins, cu inexistenţa unui model clar structurat al economiei de piaţă spre care ne îndreptăm precum şi cu perceperea complet greşită a pluralismului politic şi a democraţiei, economia românească a fost obligată să facă faţă, în ultimii nouă ani, unui set de provocări paralele: de natură politică, dictată de trecerea spre democraţie, pluralism politic, existenţa şi funcţionarea statului de drept: de natură strategico-militară, dictată de nevoia de securitate în interior şi în relaţiile cu partenerii şi de natură economică, dictată de înlocuirea economiei de comandă cu un tip nou de organizare economică.