Literatura – un interstițiu discursiv

Pornind de la un caz celebru de geneză literară, mai precis rescrierea piesei Englezește fără profesor în varianta La Cantatrice chauve, lucrarea de față analizează relația complexă dintre obiectele cu pretenție literară și spațiul literar. Perspectiva asumată este derivată din pragmatica discursului literar (cf. Maingueneau, 2007), fiind interesată în a observa caracterul procesual al fenomenului literar, caracter care nu poate fi gîndit în afara relației cu metamorfozele imaginarului socio-cultural. Observînd caracterul relațional al noțiunii de literatură de-a lungul istoriei și capacitatea sa continuă de a se metamorfoza în relație cu obiectele care îi contesta stabilitatea, observînd calitatea literaturii de „interstițiu discursiv” sau pe aceea de „discurs constituent”, analiza își propune să arate faptul că obiectele textuale care tentează intrarea în „cîmpul literaturii” sînt semnalele presiunilor pe care istoria și metamorfozele culturale generate de aceasta le exercită asupra fenomenului literar, imprimîndu-i acestuia o importantă dimensiune transgresivă