Dezinformare în era digitală. Despre dialectica imagine-text în filosofia lui Vilem Flusser

Dacă citți o știre pe un site românesc sau un site de click-bait, o să observați că de obicei se repetă aceleași propoziții de câteva ori. Ce e izbitor la știrile de azi e că și-au pierdut structura liniară clasică. Un text are o structură liniară nu doar pentru că îl citim de la stânga la dreapta, ci pentru că informația se acumulează și contextualizează ce urmează. La finalul știrii ar trebui să știm mai multe, să avem o concluzie pe măsură ce am parcurs știrea și am adunat informații care alcătuiesc un argument. Doar că știrile de azi nu sunt construite argumentativ. Ideea nu e să construiești ceva din propoziții care sunt premise, ci să repeți același lucru ca și cum de fiecare dată ai spus ceva nou. Asta e o formă de gândire circulară. Textul știrii a început să aibă structura unei imagini: o repetiție a unui singur lucru foarte simplu. De multe ori putem înțelege o știre doar prin imagini. Ne dăm seama în ce direcție suntem manipulați doar prin imagine. Așa cum un text manipulează prin cuvinte, și imaginea ne duce cu gândul într-o anumită direcție. Ne face să ne imaginăm ceva mai degrabă decât altceva. Rostul imaginilor într-o știre este să ne incite imaginația. Doar că, în cazul fake news sau al dezinformării, apelul la imaginație este predominant. Un autor de știri false nu își dorește ca cititorul său să gândească conceptual, dimpotrivă, dacă își folosește doar imaginația stirea și-a atins ținta.status: publishe