ISTORIA TELEVIZIUNII DIN MOLDOVA: CADRUL DE CONSTITUIRE ȘI DE AFIRMARE

În perioada examinată audiovizualul era monopol de stat, programele sale erau supravegheate cu stricteţe maximă, mesajele televizate erau supuse unei cenzuri dure, fiindcă, în fond, mediile electronice au fost şi rămân instrumentul favorit al propagandei, cu atât mai mult al propagandei totalitare. În viziunea guvernării comuniste, televiziunea era o armă a Puterii şi avea sarcini concrete: educarea maselor în spiritul învăţăturii marxist-leniniste, mobilizarea oamenilor pentru îndeplinirea unor obiective politice şi economice, combaterea duşmanilor de clasă, proslăvirea realizărilor obţinute sub conducerea partidului. Ca mijloace pentru pentru realizarea scopului nominalizat erau utilizate selectarea premeditată a tuturor evenimentelor ce puteau deveni surse pentru ştiri, controlul total asupra sistemului mass-media exercitat prin stăpânirea tuturor resurselor implicate în producţia de programe audiovizuale şi prin controlarea mesajelor înainte de difuzarea lor. Or, într-o societate totalitară, cu un audiovizual de stat, nu poate fi vorba despre respectarea drepturilor caracteristice unei societăţi democratice – dreptul de informare şi cel de liberă exprimare, a principiilor independenţei editoriale, a pluralismului conţinuturilor, imparţialităţii, echidistanţei, obiectivităţii. Cuvinte-cheie: televiziune, politici editoriale, tematica emisiei, propagandă televizată, sistem de guvernare, totalitarism. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.581661