Regele Ferdinand, Alexandru Marghiloman și Unirea Basarabiei

Comunicarea prezentată, prilejuită de aniversarea a 100 de ani de la întronarea de la Alba Iulia, se doreşte un omagiu şi pioasă recunoştință aduse regelui Ferdinand şi omului politic de profundă rezonanță patriotică, cel ce a fost pentru aproape 15 ani preşedintele Partidului Conservator – Alexandru Marghiloman. Ambii, atât regele, cât şi veritabilul om politic conservator, au fost animați, în anii Primului Război Mondial, de o stăruință deosebită pentru îndeplinirea marelui deziderat al unificării depline a tuturor teritoriilor româneşti şi făurirea României Mari. Regele „unificator”, sfătuit îndeaproape de o camarilă competentă am spune, care avea la vârf pe inegalabilul lider liberal I.I.C. Brătianu şi pe regina Maria. Chiar dacă nu excela în aptitudinile specifice unui adevărat lider politic, fiind mai mult înclinat spre preocupările ştiințifice şi culturale, regele Ferdinand a ştiut să-şi aleagă sfetnicii şi să-i angajeze la îndeplinirea idealurilor naționale. Aşa a fost cazul lui Alexandru Marghiloman, care pentru capacitățile sale deosebite, a fost ales de I.I.C. Brătianu şi propus regelui pentru a forma guvernul care să trateze şi să încheie pacea cu Puterile Centrale, atunci când țara se afla în mare pericol, în primăvara anului 1916. În lucrarea noastră, am insistat pe prezentarea cât mai realistă a felului în care Alexandru Marghiloman şi echipa sa au acționat pentru salvarea țării, dar mai ales a acelor măsuri şi acțiuni întreprinse în condițiile încheierii armistițiului şi semnării capitulării separate de către Puterile Centrale învinse. Am insistat, de asemenea, pe o prezentare cât mai realistă a celor două personalități ale epocii, care în egală măsură şi-au pus amprenta pe frontispiciul a ceea ce avea să devină, prin eforturile comune ale suveranului, dar şi ale preşedintelui Partidului Conservator, România Mare