INFLUENŢA TELEVIZIUNII ASUPRA PROCESULUI DE PERCEPERE A REALITĂŢII SOCIALE, ÎN PRINCIPAL A VIOLENŢEI, DE CĂTRE DEŢINUŢII MINORI ŞI SOCIETATEA CIVILĂ

Televiziunea este mediumul cel mai utilizat în majoritatea ţărilor lumii, devansând radioul şi presa scrisă. Datorită accesibilităţii lui din multiple puncte de vedere, a cunoscut o puternică şi rapidă dezvoltare şi răspândire. Televiziunea este un canal eficient datorită tipului de mesaje de care uzează: mesajele audiovizuale au o forţă persuasivă cu totul deo­sebită, ţinând de forţa de sugestie a imaginii, culorii şi mişcării (implică mai multe tipuri de analizatori, o percepţie mai completă şi complexă). Ele sunt mai facile din punct de vedere intelectual, fiind uşor de asimilat fără un efort deosebit. Această asimilare facilă este şi mai mult sporită de faptul că televiziunea este un mass-medium prin excelenţă non-selectiv: oamenii au puţin control asupra conţinutului programelor TV; de multe ori ei se uită la televizor fără să se întrebe ce fel de imagini li se derulează prin faţa ochilor. De asemenea, este un medium non-selectiv şi sub raportul timpului: oamenii se uită la televizor între anumite ore când sunt disponibili pentru aceasta, şi mai rar pentru a urmări anumite programe conştient selectate. Studiul dat se axează pe cercetarea influenței canalului mediatic de televiziune asupra procesului de percepere a reali­tăţ­ii sociale, în principal a violenţei, de către deţinuţii minori şi societatea civilă. Problematica este abordată din punctul de vedere al teoriei cultivării. Pentru testarea şi verificarea ipotezelor de bază a fost folosită metoda experimentului de tip invocat, multivariat, în care s-au încorporat două metode cantitative de culegere a datelor: ancheta pe bază de chestionar şi metoda psihometrică, reprezentată de un inventar de personalitate. Lotul experimental a fost format în total din 86 de subiecţi, diferenţiaţi în funcţie de mai multe criterii: statut socio­ju­ridic (deţinuţi minori şi societatea civilă), statut profesional (fără studii şi cu studii) şi statut socioeconomic (scăzut şi înalt). Cercetarea s-a realizat în perioada 2018-2019