ACȚIUNEA ȘI INACȚIUNEA CA FORME ALE FAPTEI PREJUDICIABILE PREVĂZUTE DE art. 146 DIN CODUL PENAL

Oricare acțiune de lipsire ilegală de viață a unei alte persoane, posibilă în condițiile aflării făptuitorului în stare de afect, poate exprima conținutul faptei prejudiciabile prevăzute de art.146 din Codul penal al Republicii Moldova. Impor­­tant este ca o astfel de acțiune să demonstreze spontaneitate și să nu presupună crearea prealabilă de condiții pentru lipsirea ilegală de viață a victimei. Infracțiunea prevăzută la art.146 CP RM poate fi comisă pe calea inacțiunii. În cazul omorului în stare de afect comis prin inacțiune, obligația făptuitorului de a menține viața victimei este stabiliă de un act normativ extrapenal, care fie constituie lege, fie dezvoltă o lege, fără a crea reglementări de sine stătătoare. Criteriul de delimitare a infracțiunii prevăzute la art.146 CP RM de infracțiunile prevăzute la art.162 sau 163 din Codul penal al Republicii Moldova este următorul: în situaţia omorului săvârșit în stare de afect, făptuitorul doreşte sau admite moartea victimei; în cazul neacordării de ajutor unui bolnav sau al lăsării în primejdie, făptuitorul dorește producerea pericolului morții. În cazul infracțiunilor prevăzute la art.162 sau 163 CP RM, față de moartea victimei făptuitorul poate manifesta exclusiv imprudență. Dispozițiile extrapenale pot doar contribui la interpretarea art.146 CP RM, însă nu pot stabili temeiul juridic al răspunderii penale pentru neexecutarea de către făptuitor a obligației de a menține victima în viață