VULNERABILITĂȚI ALE STUDENȚILOR PEDAGOGI PRIVIND ACTIVITATEA INDEPEDENTĂ ÎN CONTEXT UNIVERSITAR

Articolul prezintă sinteze teoretice privind vulnerabilitățile de învățare autonomă ale studenților pedagogi și me­canis­mele dezvoltării competenței de autoinstruire a studenţilor în mediul universitar. Dinamica formării la studenți a stilului de învățare autonomă este determinată de funcţionalitatea valorilor specifice autoinstruirii (gândire analitică, gândire critică, gândire reflexivă-metacognitivă, gândire creativă, încredere în sine, stimă de sine, motivaţie intrinsecă), ce reflectă acti­vi­tatea independentă, stimulată de interdependenţa mecanismelor de dezvoltare a competenței de auto­instruire a stu­den­ţilor: (a) mecanismul mobilizării volitive și conștientizarea necesității autoformării culturii organi­za­țio­nale orientate spre învățare; (b) mecanismul disciplinării și determinării surselor externe ale autoformării competenței de autoinstruire; (c) me­ca­nismul deschiderii pentru autocunoaștere profesională, autoeducație și autoinstruire permanente; (d) mecanismul asumării responsabilităţii pentru rezultatele formării profesionale. Finalitățile acestei interacţiuni se re­f­lectă în valorile competenței de autoinstruire și în cultura învățării universitare. Logica analizei teoretice a culturii învă­țării independente a studenţilor ne-a condus spre ideea că mecanismele formării competenței de autoinstruire a stu­den­ților, determinate în cercetare, stimulează consecvent apariţia valorilor specifice învățării autodirijate