Observații privind zidul de piatră al cetății de la Cotnari – Dealul Cătălina (sec. 5–3 î.Hr.)

La începutul celei de-a doua epoci a fierului (sec. 5–3 î.Hr.), în spațiul de la răsărit de Carpați au fost ridicate un număr impresionant de fortificații, martore ale unor eforturi constructive de amploare. Unul dintre cele mai reprezentative și mai bine cunoscute obiective este cetatea de la Cotnari – Dealul Cătălina (jud. Iași). Cele două incinte ale cetății închid o suprafață totală estimată de peste 70 de hectare, reprezentând punctul central al unui adevărat microsistem defensiv situat la contactul dintre masivul Dealul Mare și Câmpia Colinară a Moldovei. Cetatea a fost săpată de către arheologul Adrian C. Florescu, dar din varii motive, rezultatele acestor investigații nu au fost publicate și valorificate științific. Prin prezenta comunicare ne-am propus să aducem în discuție o serie de observații privind zidul din piatră din cadrul Incintei A, făcute pe baza documentației arheologice rămase în arhivele Institutului de Arheologie din Iași. Astfel, în cazul incintei A avem de-a face cu două etape distincte de construcție: o primă etapă marcată de edificarea unui zid din piatră cu doi paramenți, susținut de stâlpi și babe de lemn, urmat de o a doua etapă în care zidul este demantelat iar deasupra sa este edificat valul masiv de pământ pe care îl vedem și astăzi. Din punct de vedere tehnic, zidul descris și documentat de către A. C. Florescu își găsește foarte bune analogii în cadrul cetăților hallstattiene târzii și Latene timpurii din spațiul Europei Centrale – așa zisul Pfostenschlitzmauer. Așadar, în cazul zidului de piatră de la Cotnari nu putem vorbi de influențe grecești – așa cum s-a vehiculat uneori – nici de un „sistem original de construcție”, ci de o tehnică bine cunoscută la nivelul primei și celei de-a doua epoci a fierului în spațiul Europei temperate