ASPECTELE DE DREPT PENAL ALE PROVOCĂRII LUĂRII DE MITĂ SAU A DĂRII DE MITĂ

Combaterea fenomenului infracțional este inadmisibilă prin recurgerea la mijloace ilegale și imorale. Pornind de la această premisă, autorul își propune să stabilească conținutul noțiunii-cadru „provocarea unei fapte prevăzute de legea penală” și al noțiunii subsecvente „provocarea luării de mită sau a dării de mită”. De asemenea, scopul studiului de față constă în examinarea din perspectiva de lege lata și de lege ferenda a problemei provocării unei fapte prevăzute de legea penală, inclusiv problema provocării luării de mită sau a dării de mită. Se argumentează că provocarea unei fapte prevăzute de legea penală este o instituție de sine stătătoare, diferită de instituția participației. Este formulată definiția noțiunii „provocarea unei fapte prevăzute de legea penală”: fapta provocatorului de inițiere a săvârșirii infracțiunii ce urmează a fi imputată persoanei provocate care, înainte de contactul cu provocatorul, nu fusese predispusă să comită acea infracțiune, cu condiția că persoana provocată nu conștientizează că săvârșirea infracțiunii a fost inițiată de către provocator pentru a crea o aparență, o falsă reprezentare cu privire la săvârșirea infracțiunii de către persoana provocată, și pentru a-i prejudicia prin aceasta interesele. Este propusă completarea Capitolului III din Partea generală a Codului penal cu noi prevederi privind provocarea unei fapte prevăzute de legea penală, privită drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei. De asemenea, este recomandată completarea Capitolului XIV din Partea specială a Codului penal cu un articol în care să fie prevăzută răspunderea pentru provocarea unei fapte prevăzute de legea penală