ANALIZA SITUAȚIEI PRIVIND RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU OMORUL SĂVÂRȘIT ÎN STARE DE AFECT ÎN ȘTIINȚA DREPTULUI PENAL

Lucrările analizate în cadrul investigației de față reprezintă baza teoretică a analizei juridico-penale a omorului săvârșit în stare de afect. Ca urmare a examinării punctelor de vedere ale oamenilor de ştiinţă expuse pe marginea materialelor ştiinţifice în care sunt abordate aceste infracțiuni, am constatat că prin interpretările doctrinare analizate este facilitat procesul de per­ce­pere a esenței juridice a infracțiunii prevăzute la art.146 din Codul penal. În special, analiza viziunilor doctrinare în ma­teria răspunderii penale pentru omorul săvârșit în stare de afect a contribuit la formularea următoarelor concluzii rele­­vante: semnele constitutive ale noțiunii de omor pot fi desemnate prin următoarele sintagme / următorii termeni: 1) „lipsirea de viață”; 2) „ilegală”; 3) „intenționată”; 4) „a unei alte persoane”; recunoașterea dreptului la viață ca una dintre compo­nentele obiectului juridic generic al infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei ar însemna echivalarea acestui obiect cu una dintre părțile sale; victima omorului săvârșit în stare de afect are calitatea specială de persoană care provoacă starea de afect a făptuitorului prin acte de violenţă, insulte grave, alte acte ilegale sau imorale; expresia „survenită în mod subit” din art.146 din Codul penal arată că, la momentul săvârșirii infracțiunii, făptuitorul trebuie să manifeste nu pur și simplu o intenție subită. Este necesar ca această intenție să fie, de asemenea, afectizată