Literatura digitală – abordări teoretice ale textualității virtuale

În articolul dat realizăm o abordare teoretică a textualității virtuale și anume a literaturii digitale, ca formă de manifestare a acesteia, pornind de la studii semnate de Espen Aarseth, Luciana Barroso Gattass, Esko Lius, Mirela Rusu ș.a. Conceptul de „literatură digitală” marchează apariția unei literaturi amplasate în mediul virtual, care depășește textualismul tradițional oferind un material și mediu nou creației. Cititorul trece la un alt nivel, iar ipostaza de user al rețelei îi oferă oportunitatea de a fi (co)autor și personaj. Virtualitatea oferă un spațiu creativ mult mai larg, în care se deschid diferite portaluri ce oferă atât acces la literatură, cât și la softurile de creare a acesteia. Produsele literaturii digitale pornesc de la versiunile digitizate ale literaturii tipărite, culminând cu produsele literare create exclusiv în rețea; aceasta contestă limitele limbajului, fuzionând imaginea artistică cu codul, iar semnificantul și semnificatul saussurian se reconfigurează din unitate binară în unitate „pâlpâitoare”. Literatura digitală provoacă o reorganizare și inovare în serie a teoriei literaturii, solicitând un instrumentar adecvat, performând genurile și speciile literare cu forme inedite, hibride, ce presupun îmbinarea textualității cu tehnologia. Literații, cu sau fără implicații în producerea literaturii digitale, reacționează destul de adecvat și pozitiv la dezvoltarea literaturii digitale, un exemplu este extrasul de opinii din ancheta revistei „Vatra”. Literatura nu este „pe moarte”, ci într-o criză de (re)conceptualizare, care anunță apariția unor noi forme, ce răspund la evoluția tehnologiilor, culturii, politicii, societății etc