Manuscrise de lux din vremea lui Neagoe Basarab

Cartea manuscrisă de lux, împodobită cu frontispicii sau miniaturi, era răspândită în special în Moldova și mai puțin în Țara Românească, în perioada primului sfert al secolului al XVI-lea. Studiul dat prezintă Evanghelarul (pentru sărbători și zile lucrătoare peste an) și un Tetraevanghel (Patru-Evanghelii) – două manuscrise decorate bogat, aparținând la epoca lui Neagoe Basarab. Evanghelarul este un dar de la însuși voievodul, care a ajuns la Mănăstirea Sucevița printr-un concurs neclar de împrejurări. Manuscrisul a fost realizat, cel mai probabil, într-unul din scriptoriile active în vremea lui Neagoe Basarab, așa cum ne indică și inscripția de danie de pe ferecătură. Tetraevanghelul, care a păstrat – nu pe paginile codexul, dar pe feroneria lui – numele lui Marcea postelnicul (senescalul) și al soției sale Marga, sora lui Neagoe Basarab, a fost descoperit de Alexandru Odobescu, în anul 1860, în bogata bibliotecă a Mănăstirii Bistrița (jud. Vâlcea). Caligrafia foarte elegantă a titlurilor și a textului celor două evanghelii amintește de cea a codicelor moldovenești din secolul al XV-lea: în frontispiciile lor găsim un tip înrudit de motive decorative bazate pe cercuri înlănțuite similar celui utilizat de Gavril Uric. Aceste asemănări nu permit înscrierea manuscriselor într-o tradiție locală valahă, ci mai degrabă le plasează într-o zonă de influență a decorațiunii de carte a țării vecine