NKGB-UL SOVIETIC PE FRONTUL INVIZIBIL ÎN BASARABIA, MARTIE-IUNIE 1944

O incursiune sumară în tematica cercetării atestă că în anii celui de-al Doilea Război Mondial activitatea serviciilor speciale ale URSS, ca instrument coercitiv al puterii politice, era determinată „în funcție de acțiunea ofensivă sau defensivă a trupelor sovietice. Apariția NKGB-ului sovietic – structură menită să lupte cu dușmanii statului/regimului sovietic – se producea ori de câte ori armata sovietică urma să se lanseze în ofensivă, scopul fiind, desigur, „purificarea” de elemente ostile a teritoriului” recucerit, ce constituia o etapă inerentă în procesul (re)sovietizării acestor spații. Istoria celui de-al Doilea Război Mondial arată că acolo unde călca Armata Roșie se impunea și regimul comunist. Grosso modo, URSS în anii războiului opera cu mai multe armate pe câmpul de luptă în misiunea de „eliberare” a țărilor din Europa: Armata Roșie, care lupta pe frontul militar și Armata de trupe speciale, care lupta pe frontul invizibil. Așadar, la sfârșitul lunii martie 1944, trupele Armatei Roșii au reușit să forțeze linia frontului peste Nistru și să reocupe partea de nord a Basarabiei, iar pentru scurt timp orașul Soroca a devenit capitala administrativă a Moldovei sovietice. Odată cu trupele sovietice, în nordul Basarabiei au revenit și structurile de securitate ale URSS. Printre primele instituții sovietice care s-au stabilit inițial cu sediul la Soroca a fost Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului – NKGB. În fruntea NKGB-ului din RSSM a fost numit ucraineanul Iosif Mordoveț (1944-1955), care a avut ca obiectiv reorganizarea aparatului de securitate pe teritoriul Basarabiei reocupate, fapt ce a determinat soarta acestui spațiu aproximativ pentru jumătate de secol înainte. Cuvinte-cheie: NKGB-ul sovietic, NKVD, spioni, SSI AR., front invizibil, al Doilea Război Mondial, ocupație sovietică, Armata Roșie, „purificarea” teritoriului, regim sovietic