ÎNVĂȚAREA STUDENȚILOR CA PROCES: CONFIGURAȚII ACTUALE

În articol este abordată problema învățării studenților din perspectiva procesualității acestui fenomen. Se argumentea- ză valoarea abordării procesualității învățării pentru facilitarea cunoașterii individuale și sociale a studenților moderni. Se fundamentează că gestionarea adecvată a procesului de învățare conduce la angajarea unui complex de procese cognitive, afectiv-motivaționale și acționale de natură să genereze semnificative schimbări cantitative și calitative în comportamen- tul cognitiv și social al studenților. Se trec în revistă sistemele de instruire derivate din diferite paradigme și, implicit, generând anumite modalități de abordare a procesualității, cu precădere prezentându-se procesualitatea învățării transfor- mative. Învățarea transformativă prezintă procesul valorificării unei interpretări anterioare în fundamentarea unei interpre- tări noi sau revizuite a semnificației propriei experiențe în vederea ghidării acțiunilor de perspectivă (J.Mezirow). Refe- rința paradigmatică a acestui tip de învățare este constructivismul care pledează pentru crearea spațiilor deschise pentru cei ce învață, a contextelor de manifestare a liberei inițiative, a explorării realității și construcției propriei cunoașteri prin acțiuni interne și externe, în așa fel încât să se obțină o autonomie, o învățare non-directivă cu o evidentă deținere a competenței de self-management al activității de învățare. În așa fel, abordarea procesualității învățării va stimula asigur- area unei conexiuni pertinente învățare-dezvoltare ce va pregăti studentul pentru autoformarea profesională continuă pe parcursul întregii vieți. Cuvinte-cheie: constructivism, învățare, învăţare transformativă, învăţământ superior, proces, student