Particularitățile clinico-evolutive ale sclerodermiei sistemice la pacienții cu infecția SARS Cov2

Departamentul Medicina Internă, Disciplina de reumatologie și nefrologie, USMF Nicolae Testemițanu, Chișinău, Republica Moldova, Spitalul Clinic Republican Timofei MoșneagaIntroducere Sclerodermia sistemică fiind o boală autoimună, se consideră un factor de risc independent pentru infectarea cu virusul SARS Cov2 cu dezvoltarea frecventă a formelor grave și consecințe pe termen lung. Riscul este crescut în special la pacienții sclerodermici cu afectări vasculare și pulmonare preexistente (foto 1 și 2). Materiale și metode Au fost contactați sau supravegheți 149 pacienți cu sclerodermie sistemică, dintre care doar 2 au fost de sex masculin. Vârsta medie a subiecților incluși în studiu a constituit 56,3±4,3 ani. Durata medie a maladiei – 12,8±4,1 ani, cu forma difuză a bolii au fost 46 (30,9%) și cea limitată 103 (69,1% ) pacienți. Afectarea pulmonară preexistentă au avut 87 (58,4%) dintre pacienți (foto 2) și 73 (49%) din ei administrau terapie imunosupresivă. Rezultate Rezultatele înregistrate au demonstrat că din cei 149 pacienți, 12 (8,1%) au relatat simptome și au fost testați pozitivi pentru infecția cu SARS Cov2. Dintre aceasta 3 (25%) au fost diagnosticați cu forma ușoară a bolii, 7 (58,3%) cu forma medie și 2 (16,7%) au suferit de forma gravă a infecției. Dintre cei infectați 9 (75%) au fost internați, toți fiind cu afectarea pulmonară preexistentă (pneumopatie interstițială). Decese nu au fost înregistrate. În perioadă postCovid 4 pacienți au relatat o diaree persistentă, 3 – agravarea modificărilor vasculare, 6 – o miastenie pronunțată și 10 - fatigabilitatte prelulngită. Concluzii Studiul efectuat a demonstrat rata suficient de înaltă a îmbolnăvirii cu SARS Cov2 printre pacienții cu sclerodermie sistemică, în special la cei cu afectarea pulmonară preexistentă. La fel s-a observat o recuperare lentă în perioada după infecție cu agravarea unor manifestări ale bolii sau a manifestărilor constituționale