Corelația dintre înclinarea planurilor ocluzale superioare anterior și posterior și malpoziția condilară, în diferite clase scheletice – un studiu cefalometric și condilografic

Disfuncțiile temporomandibulare se prezintă a fi un defect de adaptare, pe parcursul dezvoltării ontogenetice, al structurilor anatomice articulare la o serie de tulburări ocluzale şi mişcări parafuncționale. Scopul studiului constă în determinarea corelaţiei dintre diferite clase scheletice, malpozițiile condilare şi înclinarea planurilor ocluzale superioare. Studiul a fost realizat pe un lot de 150 de pacienți. S-a analizat tipul clasei scheletice, declivitatea planului ocluzal superior, poziția condilului mandibular și funcționalitatea articulației temporomandibulare. Echipamentul tehnic folosit: cefalostat, condilograf, articulator SL de referinţă (GammaDental, Austria). Analiza datelor obţinute din studiul nostru a revelat că aproape fiecare al doilea dintre pacienții cu diverse rapoarte intermaxilare are malpoziție condilară. Aceasta din urmă prezintă un risc major pentru apariția disfuncțiilor articulare. Majoritatea pacienților au prezentat o declivitate accentuată a planului ocluzal (planul ocluzal superior posterior mai însemnat decît cel anterior). Astfel, determinarea înclinării planurilor ocluzale superioare anterior si posterior relevă date substanțiale pentru un diagnostic complex și detaliat, care ne-ar permite să identificăm precoce pacienții cu risc pentru malpoziția condilară și, respectiv, pentru disfuncțiile articulare, cît și pentru a alege cel mai rezonabil plan de tratament pentru reabilitarea ocluzală