Aspectele diverşilor parametri ecografici în aprecierea retardului de creştere intrauterină fetală

Una din sarcinile de bază ale protecţiei sănătăţii mamei şi copilului este reducerea morbidităţii perinatale şi a mortalităţii. Progresele din domeniul obstetricii şi neonatologiei au îmbunătăţit foarte mult posibilităţile de diagnostic prenatal al fetușilor cu întârziere în creşterea intrauterină, precum şi posibilităţile de îngrijire şi tratament postnatal specifice acestei categorii de nou-născuţi. În șirul metodelor existente, ultrasonografi a este o metodă neinvazivă de studiu a fătului. Ea permite stabilirea stării funcţionale a fătului în trimestrul II de sarcină, fiind o metodă costefi cientă şi inofensivă de examinare, ceea ce permite utilizarea ei pe larg în practica cotidiană. Fetometria include în sine măsurarea diferitelor structuri anatomice, care, fiind comparate cu normogramele pentru termenul gestațional prezent, pot concretiza termenul de gestaţie şi aprecia rata creşterii intrauterine. Pentru a stabili o tactică corectă de declanșare a travaliului, a termenului lui oportun, cât și a particularităților de supraveghere și tratament a nou-născuților cu RCIU este necesară calcularea cât mai exact posibilă a masei estimative (ME) a fătului. La fel un indice important în RCIU a fătului este volumul lichidului amniotic, deoarece odată cu apariţia unei afecţiuni fetale, asociate cu starea de hipoxie şi de redistribuţie a fl uxului sanguin spre organele de importanţă vitală, apare o hipoperfuzie renală, ce duce la micşorarea formării urinei. Din cele expuse mai sus rezultă necesitatea obligatorie al analizei în complex al diferitor parametri ecografi ci în evaluarea RCIU fetal. Scopul: Aprecierea efi cacităţii diverşilor parametri fetometrici ecografici, a corelației între ei, în diagnosticarea retardului de creştere intrauterină. Material și metode: Au fost studiate diverse aspecte ecografice la 111 gravide, la care s-a diagnosticat RCIU fetal și 116 fără date al acestei patologii, la care a avut loc nașterea prematură la termenul de 24-36 6 săptămâni amenoree. Studiul cazurilor clinice a fost efectuat cu cel mult 2 zile înainte de naştere. Criteriul pentru selectarea gravidelor în lotul de bază a fost masa estimativă a fătului, stabilită la examenul ecografi c, mai mică de percentila a 10-a, conform standardelor ultrasonografi ce de masă a fătului. Rezultate: S-a stabilit că la aprecierea masei estimative a fetuşilor din lotul de bază versus, cei din lotul de control după termenul gestaţional, s-a înregistrat o diferenţă semnifi cativă statistic între loturile de comparaţie (p˂0,01), iar diagnosticul de RCIU este stabilit intrauterin mai exact atunci, când percentila masei estimative este egală cu sau mai joasă de a 5-a (Χ2 = 19,5 df = 2,