Urme ale moștenirii galițiene în proza lui Andrzej Stasiuk : Rezumat

Prin cartea sa intitulată "Europa Mea", Andrzej Stasiuk - împre ună cu Iuri Andruhovîci - s-a înscris permanent în contextul soluțiilor pe tema Europei Centrale. Relativ rar se subliniază, totuși, însemnătatea pe care o are Galiția în scrierile lui Stasiuk și mai pe larg Monarhia Austro-Ungară, constituind în creația lui Stasiuk ceva, ceea ce conform lui Aleksander Fiut se poate numi "închipuirea timpului, ca și comunități ale moștenirii". Cu toate acestea în opera autorului "Povestirile galițiene" nu este vorba doar despre timp, ci, înainte de toate despre conexiunea timpului cu spațiul, după cum succint a spus Jacek Purchla: "Deoarece Galiția, asemănător cu întreaga Europă Centrală, este înainte de toate o relație complicată între timp și spațiu - atât spațiul real, cât și cel imaginar". Timpul, spațiul, memoria și imaginația sunt categorii cheie în dicționarul lui Andrzej Stasiuk. Se pare că tematica Galiției apare în proza lui Stasiuk practic în trei contexte: în contextul topografiei și al timpului, în legătură cu mitul Galiției (sau chiar mai pe larg: Austro-Ungariei), precum și în contextul finalului său dramatic