Influenţa tratamentului de fond combinat asupra statusului fizic al bolnavilor cu artrită reumatoidă

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was to assess the quality of life of patients with rheumatoid arthritis (RA) in the appointment of a triple combination therapy with methotrexate (MT), leflunomide (LF) and Wobenzym (WFB).Scopul lucrării: aprecierea impactului asupra calităţii vieţii al triplei terapii combinate cu metotrexat, leflunomid şi wobenzym la bolnavii cu artrită reumatoidă. Material şi metode. Pentru atingerea obiectivelor propuse am creat un lot de 150 de pacienţi, cu diagnosticul de AR, stabilit în conformitate cu criteriile de diagnostic ARA (1987). Studiul s-a desfăşurat în baza Spitalului Clinic Municipal ”Sfânta Treime”, mun. Chişinău (USMF „Nicolae Testemiţanu”, Catedra de Medicină Internă nr. 1, FR şi SC, secţia Reumatologie), în perioada 2005-2010. Rezultate. Tratamentul asociat prin tripla terapie: din 50 de pacienţi randomizaţi cu terapie triplă, au finisat tratamentul definitiv în cadrul studiului 39 de persoane, 14 (35,89%) sunt la tratament continuu. În rezultatul acestui studiu (decembrie 2010, timpul mediu de administrare 2 ani şi 8 luni, minim – 6 luni, maxim – 3 ani şi 6 luni), la 13 din 14 bolnavi efectul final obţinut se menţine ferm: 6 bolnavi cu remisiune, 6 – cu ameliorare, un pacient prezintă ameliorare conform criteriilor ACR. Remisiunea timpurie persistentă, obţinută medicamentos, s-a evidenţiat la un pacient timp de 3,5 ani, la 3 – timp de 3 ani, la un pacient – 2,5 ani, la altul – 1,5 ani. La 5 din 6 pacienţi ai acestui lot am determinat un debut timpuriu al AR (în medie boala a persistat 0,69 ani). Încă la 6 pacienţi, pe parcurs la 0,5-2 ani de evidenţă medicală au persistat efectele pozitive obţinute, constituind îmbunătăţire pentru ACR 50. Monoterapie cu metotrexat (MP): din 50 de pacienţi randomizaţi la monoterapie cu metotrexat au finisat tratamentul definitiv din cadrul studiului 25 de pacienţi, iar 12 sunt la tratament continuu cu aceeaşi doză (deţinem informaţie la moment doar despre aceşti 12). În rezultatul studiului (decembrie 2010, timpul mediu de administrare – 10 luni, timpul minim – 3 luni, maxim – 4 ani), la 10 din 12 bolnavi efectul final obţinut se menţine ferm: un bolnav cu remisiune (timp de 4,5 ani), 4 – cu ameliorare, un pacient prezintă ameliorare conform criteriilor ACR 50 (de la 3 până la 12 luni), iar la 5 bolnavi – ACR 20 de ameliorare. Efectul obţinut către sfârşitul studiului, pe fond de monoterapie MT: s-a micşorat activitatea bolii la doi pacienţi (iniţial fiind îmbunătăţirea stării cu 50%, iar spre sfârşit – cu 20% după criteriile ACR, fiind la evidenţă timp de 6-12 luni). Monoterapie cu leflunomid (LF): din 50 de pacienţi randomizaţi la monoterapie cu leflunomid, au finisat tratamentul definitiv din cadrul studiului 21, iar 9 sunt la tratament continuu cu aceeaşi doză (deţinem informaţie la moment doar despre aceşti 9 pacienţi). În rezultatul actualului studiu (decembrie 2010, timpul mediu de administrare – 14 luni, timpul minim – 3 luni, maxim – 2,8 ani), la 6 din 9 bolnavi efectul final obţinut se menţine ferm: un bolnav cu remisiune (timp de 2,7 ani) şi 5 – cu ameliorare, doi pacienţi prezintă ameliorare conform criteriilor ACR 50 (de la 2 până la 14 luni), iar la 3 bolnavi – ACR 20 de ameliorare. Efectul obţinut către sfârşitul studiului, pe fond de monoterapie LF: s-a redus activitatea bolii la cinci pacienţi (iniţial fiind îmbunătăţirea stării cu 50%, iar spre sfârşit cu 20% după criteriile ACR, fiind la evidenţă timp de 6-12 luni). Concluzie. Administrarea triplei terapii de bază a fost însoţită statistic şi clinic de o evidentă dinamică pozitivă a tuturor simptomelor AR (durere, redoare matinală, numărul articulaţiilor dureroase şi tumefiate), la fel şi a activităţii bolii (scorul DAS28), nivelului factorului reumatoid în ser şi starea funcţională a bolnavilor (scorul HAQ). La mai mult de jumatate din bolnavi s-a reuşit substanţial de a micşora doza de glucocorticosteroizi şi/sau a preparatelor AINS, sau au fost anulate aceste preparate. La compararea triplei terapii de bază şi monoterapiei cu metotrexat şi leflunomid, am determinat diferenţe marcate în frecvenţa ameliorării importante (ACR>50), acest efect s-a urmărit corespunzător la 48,71% din bolnavi (p=0,0017). Suportarea triplei terapii de baza a fost în totalitate mult mai îmbucurătoare şi s-a deosebit semnificativ de suportarea monoterapiei cu metotrexat sau leflunomidă. Frecvenţa reacţiilor adverse, care au impus întreruperea tratamentului, a fost neînsemnată la bolnavii ce au primit tripla terapie (8% pacienţi), cu o rată semnificativ mai mare în grupul cu monoterapie MT (14%) şi LF (16%) (p=0,031)