Studiul complicaţiilor în anomalia Kimmerle

USMF Nicolae Testemiţanu, IMSP Spitalul Clinic RepublicanObiectiv: prezentarea multiplelor complicaţii la pacienţii cu anomalia Kimmerle, în special studiul modificărilor vizuale. Material și metode. În perioada iulie 2009 – noiembrie 2009, în studiu au fost incluși 567 de pacienţi cu anomalia Kimmerle, 402 (70,9%) femei și 165 (29,1%) bărbaţi. Vârsta acestora a variat de la 19 până la 63 de ani. Pacienţii au prezentat diverse acuze: vertij la mișcarea bruscă spre partea afectată, cefalee de diversă origine (cefalee cronică sau așa-numita „Chronic Tension – Type Headeach”, cefalee vasculară, neuralgie – cefalee cervicogenică), dar au fost cercetaţi în special pacienţii cu dereglări ale vederii: fosfene, micșorarea acuităţii vizuale manifestată prin miopie până la – 3 dioptrii. Bolnavii au fost supuși examenelor neurologic și radiologic complex, inclusiv radiografiei anterio-posterioare și de profil al coloanei vertebrale cervicale, radiografiei articulaţiei atlaso-occipitale „prin gura deschisă”, examenului Doppler. Rezultate. Anomalia Kimmerle parţială a fost determinată la 269 (47,44%) de bolnavi, completă – la 298 (52,56%), unilaterală – în 455 (80,25%) cazuri, bilaterală – la 112 (19,75%) pacienţi. Inelul cartilaginos a fost prezent la 186 pacienţi, iar cel osos la 112. Dereglări ale vederii au acuzat 154 (27,16%) de persoane. Fosfene s-au manifestat la 65 (11,46%) pacienţi, miopia până la – 3 dioptrii – la 124 (21,87%). Forma ușoară a anomaliei Kimmerle s-a înregistrat la 33 de pacienţi, forma medie – la 89, diametrul inelului fiind de 6-8 mm; forma gravă (inel sub 6 mm) – la 32 bolnavi. Tratamentul anomaliei Kimmerle a inclus fizioproceduri, masaj, preparate vasodilatatoare (dipiridamol), preparate antihipoxice – preductal (trimetazidină), ceea ce a dus la dispariţia dereglărilor vederii la 79 pacienţi, ameliorarea simptomelor la 53 bolnavi, n-a avut efect la 22 pacienţi. Restabilirea acuităţii vizuale a fost ocazională la bolnavii cu forma gravă a anomaliei (inel sub 6 mm), inclusiv la cei cu anomalia Kimmerle simptomatică peste 5 ani. Concluzii. Diagnosticul anomaliei Kimmerle este posibil printr-un examen radiografic al porţiunii cervicale a coloanei vertebrale în profil, foarte reușit în program digital, care ne permite sa vizualizăm și inelul cartilaginos. Diagnosticul stabilit ameliorează în conduita bolnavilor cu oftalmopatii