Peisajul microbian al infecţiilor respiratorii şi rezistenţa lor la antibiotice în raionul Soroca (anii 2008-2012)

Introducere. Antibiorezistenţa este o problemă globală și extrem de actuală pentru sanătătea publică. Una dintre măsurile de prevenire a ei este circuitul de antibiotice și determinarea rezistenţei microorganizmelor faţă de ele. Morbiditatea prin maladiile căilor respiratorii superioare ocupă primul loc în patologia umană. În fiecare an, circa 4500 persoane din raionul Soroca se îmbolnăvesc de infecţii respiratorii, dintre care 45–60% sunt copii. Cunoscând faptul că agenţii patogeni ai acestor infecţii sunt nu numai virusurile, dar și bacteriile, și candidele, este necesar să cunoaștem concret agentul cauzal și sensibilitatea lui la antibiotice, pentru un tratament corect și reducerea poliorezistenţei. Tratarea infecţiilor căilor respiratorii superioare cu antibiotice neefective poate micșora microflora saprofită, ceea ce duce la slăbirea statutului imun și la alte complicaţii. Antibioticul trebuie selectat individual, luându- se în consideraţie examenul bacteriologic al florei, sensibilitatea florei patogene și antibioticele utilizate anterior, precum şi toleranţa individuală a pacientului. În cadrul laboratorului microbiologic al CSP Soroca, se supun diagnosticului un spectru larg de biosubstraturi colectate atât de la bolnavii spitalizaţi, cât și de la cei care sunt trataţi ambulatoriu la indicaţia medicului de familie și a medicilor-specialiști. Materiale și metode. Această lucrare reprezintă datele unui studiu efectuat în baza analizei rezultatelor investigaţiilor de laborator a exudatelor nasofaringiene în perioada 2008-2012. A fost monitorizată antibiorezistenţa la 1499 de tulpini izolate din 1131 de mostre de exudate faringe–nas. Studiul a fost efectuat în trei direcţii: I – sensibilitatea agenţilor cauzali, depistaţi în exudatele nasofaringiene de la bolnavii cu infecţii respiratorii, trataţi ambulatoriu de către medicii de familie; II – sensibilitatea agenţilor cauzali, depistaţi în exudatele nasofaringiene de la bolnavii cu infecţii respiratorii trimiși de către medicii-specialiști ai secţiei consultative a Spitalului Raional Soroca; III – sensibilitatea agenţilor cauzali, depistaţi în exudatele nasofaringiene de la bolnavii cu infecţii respiratorii spitalizaţi în secţia de pediatrie. Toate probele au fost colectate cu tampoane comerciale Tampon cu mediu de transport Stuart și Amies, din nasofaringe, înainte de masă, până la începerea tratamentului antibacterian, și transportate în laborator de către curier în limitele admisibile. Folosirea acestora preîntâmpină înmulţirea microorganismelor în mediu, permite identificarea cantitativă a microorganismului și evită impurificarea secundară în urma transportării în laborator. La toate microorganismele depistate în cantitate de 106 UFC/ml și mai mult s-a studiat rezistenţa in vitro la un șir de preparate antibacteriene prin metoda difuzimetrică, folosind mediul nutritiv Muller-Hinton și rondele cu antibiotice standard. Rezultate obţinute. În urma investigaţiilor de laborator, efectuate pe parcursul ultimilor 5 ani, a frotiurilor faringiene, s-a constatat că agenţii patogeni ai sinusitelor, amigdalitelor, tonsilitelor și ai bronșitelor la copiii sub 5 ani sunt: streptococii – 44-54%, S. aureus – 13-32%, bacteriile gramnegative (moraxele, branhamele, acinetobacter) – 38%, pneumococii – 2-8%, enterobacterii (E. coli, Klebsiella) – 2-7%, pseudomonade – 0,3-1,6 %, Candida – 6-17%.În rezultatul analizei antibioticogramelor microorganizmelor izolate din exudatele nasofaringiene de la bolnavii cu infecţii respiratorii trataţi ambulatoriu, s-a constatat: rezistenţa la penicilină în ultimii 3 ani este în scădere (2010 – 100%, 2012 – 51%), la amoxiclav – 43% și 33% respectiv, la cefalosporine rezistenţa este în scădere. De exemplu, la ceftazidim, începând cu anul 2009, rezistenţa scade de la 70% până la 26% în 2012; la cefuroxim – de la 68% în 2008 la 21% în 2012. La azitromicin procentul de rezistenţă este mai mic (38%), dar este în creștere în comparaţie cu anii precedenţi. În cazul candidozelor orofaringiene, în Protocolul clinic naţional este recomandat fluconazolul, care, conform rezultatelor obţinute în 2012, a prezentat o rezistenţă de 86%, în comparaţie cu 33% în 2011, și invers, s-a constatat o sensibilitate de 100% la nistatină. Crește anual numărul de microorganisme depistate în asociaţii – de la 11% în 2009 până la 45% în 2012. Microorganismele depistate în asociaţii manifestă o rezistenţă mai înaltă faţă de antibiotice. Au fost supuse diagnosticului de laborator 268 de exudate nasofaringiene de la bolnavii spitalizaţi, în care au fost depistate 403 tulpini de microorganisme. Numărul asociaţiilor de microorganisme, de asemenea, este în creștere. Conform datelor obţinute, putem conchide că o sensibilitate mai înaltă practic la toate grupele de antibiotice s-a constatat la persoanele tratate primar la medicul de familie și invers, o rezistenţă mai înaltă – la cei spitalizaţi