Căile aeriene dificile în chirurgia maxilo-facială (Caz clinic)

Catedra Anesteziologie şi Reanimatologie Nr 1 „Valeriu Ghereg”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină de Urgenţă, Chişinău, Moldova, Catedra Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Congresul II Internaţional al Societăţii Anesteziologie Reanimatologie din Republica Moldova 27-30 august 2009Confruntarea cu un pacient neventilat şi neintubat reprezintă o încercare serioasă pentru anestezist. Identificarea pacienţilor cu risc de intubare dificilă este un pas esenţial în examenul preanestezic ce poate reduce morbiditatea şi mortalitatea legată de căile aeriene dificile. Aplicarea anesteziei generale, a sedării intravenoase induce depresie respiratorie, care necesită asistenţă respiratorie cu protejarea căilor aeriene. Intubarea dificilă este definită ca necesitatea de a efectua mai mult de 3 încercări de intubare, sau mai mult de 10 minute, utilizând laringoscopie clasică. Laringoscopia dificilă este atunci, când nu este posibil de a vedea nici o porţiune a corzilor vocale prin laringoscopie clasică. În prezicerea căilor aeriene dificile sunt importante următoarele: anamnesticul, examinarea, măsurările, sistemele de scoruri, eşecurile