Siguranţa pacientului: ce este de făcut în Republica Moldova?

Departamentul Pediatrie, IP USMF Nicolae Testemiţanu, Catedra Medicină de Familie, IP USMF Nicolae Testemiţanu, IMSP AMT Râşcani, Al IV-lea Congres al medicilor de familie din Republica Moldova cu participare internaţională 16-17 mai 2018 Chișinău, Republica MoldovaIntroducere Calitatea serviciilor de sănătate publică, în viziunea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, include: siguranţă, accesibilitate, adecvare, eficienţă, eficacitate, acceptabilitate, competenţă profesională, legitimitate. Sistemul sanitar este un sistem complex, care constă din personal, pacient, structura edificiilor, tipul de îngrijire, experienţă, reguli şi proceduri, materiale, tehnologii, aparate, dispozitive, model de gestiune. La procesul de gestiune a riscului pot participa, în diferită măsură, conducerea instituţiei, consiliile, serviciile, angajaţii. Implementarea managementului riscului clinic va ajuta instituţia medicală să-şi îmbunătăţească performanţa şi implicit reputaţia. Pericolul se referă la o situaţie sau o cauză potenţială pentru un prejudiciu. Riscul clinic este probabilitatea pacientului de a suferi un prejudiciu, ca urmare a unui tratament medical sau a îngrijirilor primite. Eroarea este eşecul unei acţiuni, atunci când el nu este datorat purei întâmplări şi din acest motiv el poate fi prevenit. Scopul lucrării Scopul studiului este de a estima cunoştinţele lucrătorilor medicali privind securitatea şi siguranţa pacienţilor, erorile medicale, conceptul culturii învăţării din erori şi crearea premiselor pentru conştientizarea necesităţii unei formări specifice privind siguranţa pacienţilor. Material şi metode de cercetare A fost realizat un studiu în anul 2016, fiind chestionaţi 422 de lucrători din IMSP AMT Râşcani, privitor la securitatea şi siguranţa pacienţilor, erorile medicale şi raportarea evenimentelor în propria instituţie. Rezultate obţinute şi discuţii Cei 422 de lucrători medicali care au răspuns la întrebările chestionarului, au apreciat nivelul de siguranţă al pacienţilor în instituţie în felul următor: excelent – 10%; foarte bun – 34,4%, acceptabil – 50,2%, scăzut – 5,0% şi extrem de scăzut – 0,2%. Referitor la raportarea evenimentelor adverse în ultimele 12 luni, au fost obţinute următoarele rezultate: 70% din respondenţi nu au raportat niciun eveniment, 20,5% au raportat 1 sau 2 evenimente, 4,1% – între 3 şi 5 evenimente, 2,3% au raportat între 6 şi 10 şi 0,5% din cei intervievaţi au raportat 21 sau mi multe evenimente. Ce s-a făcut in Republica Moldova? La 29 iunie 2012, în or. Chişinău a fost organizat Atelierul internaţional de lucru Malpraxisul medical: actualităţi şi perspective, care a avut ca scop schimbul de experienţă privind managementul malpraxisului medical în diferite sisteme de sănătate. La eveniment au participat specialişti în domeniu din Italia, Spania, România şi Republica Moldova. În luna mai 2014 au fost instruiţi 25 de formatori din USMF Nicolae Testemiţanu şi din Centrul Naţional de Excelenţă în Medicină în domeniul siguranţei pacienţilor şi posibilităţii reactualizării curriculumului formării medicilor şi asistenţilor medicali conform cerinţelor ghidului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Multi-professional Patient Safety Curriculum Guide (http://www.who.int/) În urma acestor acţiuni, sistemul de sănătate s-a schimbat, au crescut aşteptările faţă de medicină, s-a schimbat percepţia cetăţenilor privind dreptul la îngrijiri de sănătate, a fost modificat cadrul juridic privind culpa medicală, totodată ar putea creşte şi numărul de dosare de malpraxis. Invităm autorităţile, instituţiile profesionale şi academice să conştientizeze necesitatea unei formări specifice privind siguranţa pacienţilor. Concluzii Crearea unui concept nou privind cultura organizaţională, cu accent pe securitatea pacientului, ar avea un impact pozitiv, ducând la diminuarea numărului de erori medicale, ameliorarea abilităţilor de comunicare ale prestatorilor de servicii medicale şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre medic şi pacient. Înţelegerea corectă a managementul riscului clinic, susţinut în mod activ de către toţi actorii implicaţi în actul medical, ar aduce performanţe în managementul medical şi, implicit, ar ridica reputaţia lucrătorilor medicali