DU PONT À LA MER MAJEURE : NOTES DE PHILOLOGIE ET D'HISTOIRE

International audienceThe ancient name of the Black Sea, the Pontos Axe(i)nos/Euxe(i)nos, can be explain by the Greek word “povnto"” (derived from the Indo-European radical *pent-) denoting the sea as seen by a far-off mariner (contrarily to “pevlago"”, meaning the sea as seen by the inhabitants of its shores). As the Hellespontos and the Propontis, the Euxine kept its name of “difficult passage” and even became, at the latest in the 5th century BC, the “Pontos”: its appellation by its inhabitants, who did not know or did not frequent other seas, could have been equally encouraged by its extreme position, in connection with the encircling Ocean, or by its overestimated dimensions, as it will be the case, in Byzantine times, for the name “Greater sea”. The epithet “a[xe(i)no"”, probably changed by antiphrasis or euphemism in “eu[xe(i)no"”, is a phonetic calque from an indo-iranian name of a northern, “black” sea, opposed to a southern, “red” one; borrowed from the Achaemenid geo-chromatic representation of the world, through different intermediaries, the two thalassonymes lost in Greek their original meaning. Even if the Black sea became “Black” again only through Turkish dialects, several “black” hydronymes and toponymes of the thraco-scythian region as well as the association, since the 6th century BC, of the Black Sea with the infernal world probably encouraged the preservation of these adjectives, unusual in maritime designations.Vechiul nume al Mării Negre, Pontos Axe(i)nos/Euxe(i)nos, poate fi explicat prin cuvântul grec"pov nto"" (derivat din radicalul indo-european *pent-), ce înseamnă marea aşa cum este văzută de un marinar (contrar lui "pev lago"", înţeles ca mare văzută de locuitorii de pe ţărm). Ca şi în cazul Hellespontos şi Propontis, Euxinul păstrează sensul de "pasaj dificil" şi chiar devine în cele din urmă în sec. V a.Chr. "Pontos": denumirea dată de locuitorii săi, care nu cunoşteau şi care nu frecventau alte mări, ar putea fi în aceeaşi măsură determinată de poziţia sa extremă în conexiune cu Oceanul înconjurător sau prin dimensiunile sale supraestimate, aşa cum va fi cazul în perioada bizantină pentru numele de "Marea cea Mare". Epitetul "a[ xe(i)no"", schimbat probabil prin antifrază sau eufemism în "eu[ xe(i)no"", este un calc fonetic, provenit de la denumirea indo-europeană a nordului, marea "neagră", opusă celei destinate sudului, cea "roşie"; împrumutate, prin diferiţi intermediari, din reprezentarea geo-cromatică a lumii dată de Ahemenizi, cele două thalassonime şi-au pierdut în limba greacă înţelesul lor original. Chiar dacă Marea Neagră redevine "Neagră" numai prin dialectele turceşti, câteva hidronime şi toponime "negre" ale regiunii traco-scitice, precum şi asocierea încă din sec. VI a.Chr. a Mării Negre cu lumea infernală au determinat probabil păstrarea acestor adjective, neobişnuite în denumirile maritime